Decembrie … și mai trist

20 de gânduri despre &8222;Decembrie … și mai trist&8221;

  1. O revenire plina de tristete!
    Pot sa scot cinci cuvinte?
    „Mi-e dor
    De viață
    De cer cu nouri și
    de zâmbet
    Din cincinal în veac
    Și în mileniu”

    Scuze, sper ca nu am fost prea indrazneata!
    Numai bine la voi!

    ps. WP-ul meu nu are postari…

    Apreciază

    Răspunde

      1. Ma las pe seama instinctului daca sa continui sau nu…
        Mi-a spus sa continui! 🙂
        Cand inca lucram, mi-a zis un coleg: „da mai stai si jos, ca tot banii aia ii iei”!
        Intr-un fel il parafrazez: ca radem sau plangem tot clipele alea le traim.
        Si doar gandindu-ne la recunostinta pentru… ce vrei tu… lucrurile se schimba instantaneu!

        Seara buna!

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  6. Am văzut că m-ai vizitat azi şi m-am gîndit, oare care dintre ele funcţionează mai bine: telepatia sau coincidenţa? Nu de mult mă întrebam ce mai faci, după o bruscă aducere aminte. Căci memoria mea, eh, ştie cam toată lumea…
    Nu prea se potriveşte lamulţanu’, cred, dar îndrăznesc totuşi un „ce mai faci?” Chiar dacă nu-i decembrie încă, şi sper – tare sper! – să nu fie deloc trist acest ‘acum’.

    Bună dimineaţa de seară, deci. Ce mai faci…? 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. Ce mai fac!!! Nici eu nu știu!!!
      De toate și nimic!
      De toate = dimineața la cafea fac tot felul de planuri, să fac aia, să rezolv cealaltă, etc, șamd …
      Nimic = ajung acasă de la birou îmi aprind o țigară și îmi pun un pahar de ceva, se face seară și concluzia evidentă: și mâine e o zi!
      Pentru cei din jur sînt veselă, calmă și liniștită, chiar optimistă, înlăuntrul meu e altceva.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Cît de bine cunosc starea asta şi cît de actuală îmi este! Mai puţin mersul la serviciu, ţigara (lăsată din ’96) şi pusul în pahar, fiindcă nu am nici una nici alta. Adică am… pahare. Goale. 🙂
        Ha, mi-am amintit de o poezie scrisă prin 2008:

        De-vin

        Pahar gol şi uscat,
        De vin nemîngîiat,
        Singur pe masa goală
        Cu urme de păcat,
        Tînjesc a sticlei gură
        Şi-al vinului buchet,
        Un gol mă roade-n pîntec
        Şi nu mai pot s-aştept.

        Cu sticla goală-n mînă,
        Cu chipul palid, trist,
        Priveşte lung la mine –
        Uitase că exist.

        „Ce mai aştepţi, bătrîne?
        Cînd via s-a uscat
        Nu vor mai fi ciorchine,
        Nu va mai fi păcat…”

        De prea multe ori îmi derulez în minte idei şi schiţe ce ar putea constitui cîte un articol de blog, dar cînd ajung spre final deja mă loveşte realizarea: „la ce să mă chinui, cînd vorbele tot nu pot schimba nimic din ce-ar trebui schimbat?” Şi tac, cufundîndu-mă în acelaşi NImic zilnic.

        Cum să facem să schimbăm neschimbabilul…?

        Apreciază

        Răspunde

        1. ”Cum să facem să schimbăm neschimbabilul…?”
          Nu știu, grea întrebare, greu de definit limitele unui răspuns!
          De pe la 10 ani, de când am descoperit literatura de anticipație, am fost fascinată de forța imaginației acelor oameni și acum, aproape 40 de ani mai tîrziu, sînt îngrozită de distopia în care am ajuns să ne ducem viața.
          Citind ce scrii am consolarea că nu sînt singură pe lume.

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde

          1. Hehe, şi eu am fost fascinat de literatura sci-fi încă de mic copil şi mai apoi de filmele de gen. Unii mă blamează că stau „toată ziua cu nasu-n ecran la filme”, dar de acolo se pot extrage multe idei care au posibilitatea de a deveni realitate şi de multe ori chiar s-a întîmplat asta.

            Ai perfectă dreptate cu distopia curentă şi din păcate e în creştere continuă. Am scris, am încercat să „deschid ochii” celorlalţi dar sînt prea bine lipiţi cu cleiul minciunilor şi-al fricii.

            Din păcate nici eu n-am reuşit să găsesc o soluţie reală, implementabilă şi cu sorţi de reuşită pentru situaţia actuală. Sau, mai bine zis, soluţia există şi e simplă, dar omul/umanitatea nu e pregătită iar cei ce ţin frîiele nu le-ar da din mînă nici morţi.

            În lipsă de altceva mergem înainte. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  7. Că ăia nu lasă frîiele pot înțelege, ceea ce îmi depășeste capacitatea de înțelegere este cum oameni cunoscuți, cu ceva studii și care obișnuiesc să citească și despre care știu sigur că aveau ceva mai mulți neuroni funcționali pot lua de bun tot ceea ce se vehiculează în media și cum nu sînt capabili să vadă că accesul chiar și la informații simple on-line (adevăruri științice pe deplin necontestabile) este drastic diminuat.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. De la individ la individ poate fi oricare combinaţie de factori. Teroarea dispersată de autorităţi e pentru mulţi un prim factor de supunere: frica de amenzi, de puşcărie, de pierderea locului de muncă etc e de ajuns pentru a-i determina dacă nu să accepte „distorsiunea” atunci cel puţin să mimeze public acceptarea. Peer-pressure – adică presiunea psihologică a celor din jur – poate fi şi ea un factor pentru cei lipsiţi de o voinţă proprie puternică. Ştii vorba (scurtată) cu „dacă zece oameni zic că eşti beat, du-te şi te culcă”; aşa şi aici, dacă cei din jur insistă că ceva anume e adevărat şi tu greşeşti, ajungi să cedezi şi eventual să o crezi. La fel şi cu presiunea mediatică, repetiţia interminabilă a aceloraşi baliverne le induce în subconştient. „O minciună repetată de suficient de multe ori capătă valoare de adevăr” – cred că şi pe asta o ştiai.

      Schimbările, oricît de drastice ar fi ele în esenţa lor, nu se petrec brusc pentru a fi imediat şi clar observabile. Totul e calculat în paşi mici, cu perioade de respiro şi distragerea atenţiei. Nimeni nu poate fi atent la absolut orice timp de 24 de ore pe zi şi nimeni nu poate face legătura între modificări relativ mici în elemente aparent disparate. Aici e trucul: schimbările nu se petrec liniar. Pentru a le captura şi analiza e nevoie de maimult decît o minte omenească: e nevoie de Inteligenţă Artificială. Şi ştim cu toţii cine are acces [deplin] la aşa ceva, faţă de firimiturile aruncate publicului larg. (dacă eşti la curent cu hackereala deja veche a chatGPT cănd a fost „rebotezat” DAN – Do Anything Now – ştii că răspunsurile primite de public nu sînt deloc cele corecte, reale, ci sînt filtrate şi în multe cazuri de-a dreptul minciuni ordinare)

      Probabil mai sînt şi alţi factori de mai mare sau mai mică importanţă care, coroboraţi, pot „dresa” psihicul omului în direcţia dorită. E clar că tot ceea ce s-a făcut şi se face e sub controlul unor entităţi care se pricep foarte bine la psihologia maselor. Nu-mi pot imagina cine sau ce poate „rupe vraja”.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  8. De știut tot mai știu câte ceva, chestia cu chatGPT chiar nu(am mai citit pe la tine, cred, dar nu am acordat prea mare atenție subiectului), dar tot mi se ridică părul în vârful capului când realizez ce instrument foarte fin acordat au făcut ăștia din manipulare. Ușor, ușor începe să nu mă mai uimească mare lucru, doar mă umple de groază!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. S-a scris cam peste tot pe web la vremea rspectivă despre DAN/chatGPT. Probabil am menţionat şi eu în treacăt.

      Din păcate frica/groaza nu ne ajută pe noi ci tot pe ei. Ar fi mai bine să nu ne lăsăm cuprinşi de ea ca să le facem jocul, ci să o transformăm în furie şi eventual acţiune dacă va fi vreodată cazul. Deşi ar fi cam inutil la scară individuală, cel puţin am şti că nu am cedat.
      Mai era o vorbă: „pentru ca răul să cîştige e suficient ca binele să nu facă nimic”.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    1. Haha, n-am fost atent la oră, de obicei ştiu că poate apărea un decalaj cu ora de vară/iarnă. Şi mie mi-e lene să caut, mai ales că am setările pe ‘clasic’ (cele importante) fiindcă au dat softul ăsta de tot peste cap şi cu versiunea „modernă” n-aş putea umbla în veci.
      Oricum, nu e mare diferenţă, pare că e setat pe UTC+0 (fostul GMT) adică ai fi undeva prin Englezia. 😆

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un comentariu